Adeziunea se poate completa oriunde.

Este o formă de organizare voluntară a angajaților în scopul apărării, susținerii drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice, cultural-artistice, sportive sau sociale în relația cu angajatorul.

Scopul angajatorului este acela de a-și maximiza profitul. Pentru a-și atinge scopul, angajatorul are nevoie de angajați.
Angajatorul încearcă să obțină cei mai buni angajați la prețul cel mai bun.
Angajatul caută angajatorul care oferă cele mai bune condiții de lucru.
Interesele comune al angajaților nu pot fi susținute în mod individual.
Un angajat poate negocia doar propriul contract de muncă.
Un grup organizat în mod legal, poate negocia un contract colectiv de muncă.
Acest grup organizat legal este sindicatul.

Angajații, atunci când se pot întruni, își pot desemna reprezentanți.
Rolul reprezentanților este în special consultativ și informativ. Aceștia au putere redusă în negocieri.

Reprezentanții salariatilor nu au întotdeauna experiența și expertiza unui sindicat și pot fi ușor determinați să abandoneze negocierea. Mandatul reprezentantilor poate depăși aria personală de interes și motivația acestora poate să scadă atunci când revendicările personale primesc un răspuns favorabil. Un sindicat, pentru a-și arăta eficiența, va continua să reprezinte interesele celor mai multi angajați, așadar va fi motivat să continuie eficient negocierea.

În afară de contractul individual de muncă CIM, la cererea reprezentanților angajaților, se negociază un contract cu valoare adăugată.
Contractul colectiv de muncă CCM fixează în formă scrisă beneficii care se adaugă contractului individual.
Clauzele acestui contract sunt, în mod obligatoriu, mai favorabile angajaților.
CCM este asemănător unui contract adițional cu extra-beneficii.

Un angajator dorește să negocieze în mod individual fiecare contract. Angajatorul poate oferi un pachet de beneficii alături de salariul specificat în contract.
Atunci când beneficiile oferite inițial de angajator nu sunt specificate în contractul colectiv de muncă, legea nu poate obliga angajtorul să le păstreze ulterior.
Aceste beneficii pot să crească, dar pot să dispară în timp, deoarece nu apar în clauzele contractuale.
Un angajator nu are interesul imediat de a păstra aceste beneficii sau de a aduce noi beneficii, de aceea sindicatul este cel care lansează negocierea contractului colectiv de muncă.

În primul rând sindicatul protejează veniturile, beneficiile și locurile de muncă ale membrilor săi.
Pentru optimizarea costurilor angajatorul poate lua în considerare reducerea numărului de angajați sau a beneficiilor pe care le oferă.
Angajatorul ia decizii de restructurare, reorganizare, relocare, externalizare, de concediere sau ignoră cererile individuale, determinând angajații să își caute un alt loc de muncă.
Sindicatul poate interveni activ, prin avocați, atunci când deciziile angajatorului afectează angajații.

Angajatorul se raportează la piața muncii așa cum un cumpărător caută cele mai bune oferte de pe piață.
Deși în mod firesc inflația modifică prețurile pe piață, angajatorul poate să ignore aceste schimbări și atunci apare renegocierea.
Sindicatul are resorturile oferite de lege pentru a relansa negocierea periodică.

Legislația muncii conține drepturi și obligații, dar uneori prevederile legale conțin recomandări care fac obiectul dialogului dintre angajați și angajator.
De exemplu, durata zilnică de lucru, compensații pentru activitatea suplimentară, condițiile de telemuncă, diferite tipuri de tichete si vouchere. De asemenea sindicatul poate negocia servicii terțe pentru membrii săi.

Sindicatul nu este un partid, fiecare are dreptul la opinie. Se urmărește consensul.

Ca membru de sindicat primești:
– asistență pentru recunoașterea de către angajator a drepturilor de angajat,
– asistență la negocierea contractului colectiv de munca,
– asistență la negocierea clauzelor contractuale.

Atunci când nu am timpul sau experiența necesară, aleg experți care să mă reprezinte.
Experții sunt o echipă de persoane cu experiență în negociere și care cunosc avantajele conferite de lege pentru mine, ca angajat.

Fiind membru al sindicatului esti protejat prin:
– servicii de asistență juridică și de reprezentare în instanță în materie de legislație a muncii
– reprezentare și asistență în comisiile de disciplină

Cotizația reprezintă o sumă foarte mică pe care membrul o plătește pentru a permite funcționarea sindicatului care îl reprezintă.
Astfel membrii pot beneficia de reprezentare specializată în situații legate de activitatea individuală și de expertiză în negocierea contractului colectiv de muncă.

Beneficiile pe termen mediu și lung depășesc suma simbolică (1% din brutul minim pe economie) care se plătește pentru buna funcționare a sindicatului.
În plus, această sumă se deduce la calculul impozitului pe venit (Art 78 Cod fiscal)

Pot plăti cotizația direct sau pot solicita ca angajatorul să o plătească pentru mine, fără nicio o cheltuială, prin deducerea din impozit.

Vorbind cu colegii mei despre sindicat și despre beneficiile pe care acesta le aduce angajaților.

Un sindicat este puternic prin cei care îl formează și prin cei care negociază pentru tine. Legislația conferă reprezentativitate unui sindicat, chiar și atunci când nu există o majoritate a angajaților. Concret, este nevoie de mai mult de 50% din angajați care să își aleagă reprezentanții atunci când nu există un sindicat. Atunci când există sindicat, numărul scade la 35% pentru a fi reprezentat.

Colegii din alte țări îți pot oferi consiliere, însă nu pot lua decizii pentru tine. Beneficiile comune obținute se datorează atât legislației locale, cât și colaborării dintre ei, de-a lungul timpului.

Cu siguranță. Un angajator nu poate opri un angajat să plece la altă companie. Dar nu își dorește să-și piardă angajați care îi asigură existența și profitul. Costurile legate de fluctuația de personal și cele legate de moralul angajaților pot fi contrabalansate de oportunitățile de pe piața muncii sau de concesiile sau beneficiile pe care le oferă angajaților. Sindicatele sunt parteneri, nu neapărat agreabili, dar cu care angajatorul a învățat să dialogheze de zeci de ani.

Globalizarea deschide noi piețe ale muncii reglementate local. O companie multinațională va avea nevoie să asigure servicii și să le dezvolte global pentru a-și menține poziția. Subsidiarele cresc în funcție de atractivitatea unei piețe stabile. Costurile unei piețe stabile sunt asumate de angajator împreună cu modelul de organizare al angajaților.